Traditii in Maramures
luni, 13 mai 2013
Obiective turistice
Obiective
turistice vizitate
Cimitirul Vesel, obiectiv turistic,
unic în lume, al cărui ctitor este binecunoscutul cioplitor în lemn în lemn Ion
Stan Pătraș. De-a lungul a 70 de ani, în cimitir s-au adunat peste 800 de cruci
pictate în culori vii.
Amplasată în Parcul Dendrologic Livada,
Mănăstirea Săpânța Peri, altă destinație turistică
binecunoscută, este vizitată de foarte mulți turiști de-a lungul anului, care
rămân impresionați de frumusețea sculpturilor în lemn și de măreția
construcției. Cel care s-a ocupat de construcție a fost meșterul Ioan Știopei
din Bârsana.
Zilele de sărbătoare sunt prilej de voie bună
aici la Săpânța. Să te tot ții de dans și petrecere, cu horinca lângă tine.
Aici mai puteți vizita, pe lângă Cimitirul Vesel și Mănăstirea Peri,
Păstrăvăria Săpânța din apropierea campingului de căsuțe de lemn.
Atelierele meștegurărești vă vor iniția
în tainele artelor cioplitului, țesutului, pictatului pe lemn sau pe sticlă.
Măiestria meșterilor populari,
extraordinarele monumente și sculpturi, dar și frumusețea datinilor și
tradițiilor, sunt doar câteva din motivele pentru care, Săpânța este inclus în
itinerariul dumneavoastră turistic, în călătoria dumneavoastră de descoperire a
României.
La numărul 15, într-o superbă clădire în stil baroc din
1730, Muzeul de Etnografie al
Maramureșului prezintă o varietate de exponate și are, alături de costume
și lucruri de artizanat, frumoase porți sculptate și rame de ferestre, icoane
pictate pe sticlă și animale împăiate. Expoziția cuprinde mai multe secții ce
au la bază ocupațiile primare ale locuitorilor zonei: vânătoarea, culesul din
natură, pescuitul, vânătoarea de albine, plutăritul, lucrul la pădure și
principalele ocupații agro-pastorale. La parte, expoziția cuprinde o colecție
de icoane pictate pe sticlă și pe lemn, sculpturi în lemn, dar și un punct de vânzare a poduselor
de artizanat.
Astăzi, în spațiul unei fostei închisori, în orașul
maramureșean este organizat un muzeu, care este cunoscut ca Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței, și reprezintă poate cea mai
bună încercare a românilor de a-și privi în față trecutul comunist. De altfel,
Consiliul European, consideră Memorialul de la Sighet pe lista celor mai importante
memoriale alături de cel de la Auschwitz.
Clădirea de la Sighet a fost construită în 1896 ca
închisoare normală, primii deținuți politici fiind membri unui grup de studenți
anti-sovietici. Localizarea a fost importantă pentru comuniști. Cea mai izolată
parte a României, la mică distanță de ceea ce era atunci Uniunea Sovietică,
Sighetu Marmației era considerat ideal.
Biserica de lemn din Bârsana, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se
află pe Dealul Jbâr, însă nu trebuie confundată cu noua biserică de lemn din
actualul ansamblu monahal Mănăstirea Bârsana, care se află la doar câțiva
kilometri distanță. Biserica veche de aici a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO
în anul 1999, alături de alte șapte biserici maramureșene. Monumentul este
singurul, care inițial a fost biserică mănăstirească, transformată ulterior în
biserică parohială, când a fost mutată pe amplasamentul actual.
Mănăstirea Bârsana pare să fi
fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea de către Drăgoșești, voievozi
ai Maramureșului, nepoți ai lui Dragoș Vodă, pe o proprietate a lor. Construită
din lemn, biserica are în componența ei poarta specifică maramureșeană,
construită în 1998, turnul cu clopotniță, biserica, altarul de vară, chiliile
călugărilor, capela, casa maiștrilor, un atelier și un muzeu. Biserica cu
hramul Soborul Sfinților Apostoli, are o înălțime de 57 de metri.
Bârsana este foarte cunoscută, atât în țară cât și în
afara ei, datorită unuia din meșterii populari de aici, bineînțeles
îndeletnicit cu arta cioplirii lemnului.
Meșterul popular Ioan Bârsan, care-și are gospodăria și
atelierul pentru cioplitul lemnului la casa
cu numărul 605, acolo unde a înființat de curând un Muzeu al Civilizației Populare,
vă poate prezenta arta însușită de la tatăl său, Toader Bârsan.
Acesta realizează lucrări în lemn, de la monumentalele
porți maramureșene, împodobite cu motive tradiționale, până la obiecte de uz
casnic, precum lăzi de zestre, tăvi dintr-o singură bucată, cătuce , fuse,
pecetare, linguri, lanțuri dintr-un singur lemn. În plus, meșterul bârsănean
sculptează artistic statuete cu tematică religioasă. Materia primă o constituie
lemnul de stejar, paltin, cireș, prun sau larice.
Muzeul Țărăncii Române, Dragomirești
Aici, a fost organizat un muzeu, dedicat femeii românce.
Dacă a fost înființat la București un Muzeu, care-l omagia pe țăranul român, de
ce nu s-ar face unul și pentru țăranca româncă.
În 2001 este inaugurat Muzeul, într-o veche casă
tradițională, ridicată între 1720 – 1721, din lemn de molid, piatră și
chirpici. Unic în țară, muzeul adună numeroase valori materiale, adevărate
mărturii ale existenței noastre în aceste spații legendare.
Unul dintre cele mai
importante obiective de interes turistic din Vișeu de Sus îl reprezintă Muzeul
de etnografie. Începuturile acestuia se leagă de formarea primelor colecții
de obiecte de etnografie și istorie, constituire care a avut loc în jurul
anului 1970, la școlile generale și liceul din localitate, unde s-a organizat
și un mic muzeu într-o sală de clasă.
La parterul clădirii
este amenajată pe o suprafață de 40 mp, sala de istorie ce conține obiecte,
ilustrații – documente, fotografii – dispuse în cinci vitrine și nouă panouri
de sticlă. Aici puteți admira silexuri, fragmente ceramice din epoca metalelor
și cea medievală, topoare și brățări de bronz.
Una dintre principalele
atracții ale Vișeului, o constituie Mocănița de pe Valea Vaserului.
Calea Ferată Forestieră de la Vișeu de Sus, este cunoscută în întreaga lume ca
fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, pe care circulă locomotive cu
aburi.
Linia ferată are un
ecartament de 760 de mm, construită în 1932 după model austro-ungar, și duce
într-o vale de o fermecătoare sălbăticie, de-a lungul Vaserului, peste poduri
și prin tunele.
Ridicat de sculptorul
băimărean Vida Gheza pe o colină la marginea localității, Monumentul din Moisei la prima
vedere seamănă cu un templu dacic. De altfel, nu este departe de adevăr, artistul
inspirându-se din sanctuarul dacic de la
Grădiștea. Pentru a ajunge acolo, sus, trebuie urcate 44 de trepte, acestea
simbolizând anul în care s-a petrecut masacrul românilor. Odată ajunși acolo,
veți da peste 12 figurine de piatră, 2 chipuri omenești și 10 măști
tradiționale.
Zona Borșa este binecuvântată cu numeroase obiective
naturale și antropice. Printre acestea amintim Rezervații precum cea din Pietrosu
Rodnei. Aceasta este inclusă în patrimoniul UNESCO încă din 1980. Crestele
Munților Rodnei constituie o eternă și fascinantă atracție, indiferent de
anotimp. Cornul Nedeii-Ciungii Bălăsinei, este o altă arie
protejată, situată extremitatea nord estică a Munților Mramureșului constituie
de mult o rezervație cunoscută pentru protecția cocoșului de mesteacăn.
Rezervația Piatra Rea, cu o suprafață
de 70 de ha, reprezintă o altă atracție turistică ce merită vizitată. Aici, în
lunile iulie și august, pereții calcaroși sudici sunt ornați de catifelatele
flori stelare ale florii-de-colț și tot aici puteți întâlni diafanele garofițe
cu corole roz pal, zdrențuite, barba-ungurului, sau omagi.
Bineînțeles, o așezare cu o vechime de veacuri și-a
înrădăcinat de-a lungul timpului numeroase datini și obiceiuri. Dacă veți fi
acolo în perioada lunii august, mai exact în cea de-a treia duminică a lunii,
veți putea participa la Hora de la Prislop, prilej de
petrecere și bucurie pentru localnici și nu numai.
Săcel
este una dintre localitățile unde se mai practică olăritul și unde există un
centru de ceramică roșie nesmălțuită, care are o tradiție foarte veche, și în
care sunt folosite și ornamente de origine dacă. Ceramica de Săcel reprezintă
una dintre cele mai arhaice tipuri de ceramică tradițională din România.
Aici, îl puteți vedea pe
ceramistul Tănase Burnar care face parte dintr-o familie care practică olăritul
de mai bine se șase generații. El realizează vase, farfurii, căni, toate de
culoarea naturală a argilei, ca urmare a faptului că sunt arse o singură dată
în cuptor.
Meșterul Grigore Țulean, cioplitor în lemn,
meserie pe care o practică de peste un deceniu, reprezintă o altă oprire.
Acesta realizează miniaturi, icoane, porți de lemn, cruci de lemn de cireș,
obiecte de uz gospodăresc – căuce, fuse, pecetare sau linguri, dar și jucării
de lemn împodobite cu motive tradiționale: cruci, rozete, dinți de lup sau
altele.
Nu puteți să nu vizitați și
colecția lui Vasile Șușca, binecunoscutul confecționer, de măști tradiționale
ilare, triste sau grotești. Acesta folosește ca materiale piei de capră și
oaie, măștile fiind întrebuințate pentru sărbătorile laice sau religioase de
Crăciun care au loc în satele maramureșene.
Peștera și Izbucul
Izvorului Albastru al Izei, devine arie protejată, de
interes național în anul 1977, când i se recunoaște unicitatea și frumusețea
peisagistică.
Se întinde pe o suprafață de circa 100 de
hectare, denumirea de Izvor Albastru
fiindu-i dată, datorită culorii albastre-verzui a apei. Pereții stâncoși au pe
alocuri înălțimi de 4 sau chiar 10 metri, conferind defileului un aspect de
canion cu pereții foarte apropiați, zona aceasta fiind cunoscută ca Ulița de
Piatră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)