Obiective turistice

 Obiective turistice vizitate

Cimitirul Vesel, obiectiv turistic, unic în lume, al cărui ctitor este binecunoscutul cioplitor în lemn în lemn Ion Stan Pătraș. De-a lungul a 70 de ani, în cimitir s-au adunat peste 800 de cruci pictate în culori vii.

Amplasată în Parcul Dendrologic Livada, Mănăstirea Săpânța Peri, altă destinație turistică binecunoscută, este vizitată de foarte mulți turiști de-a lungul anului, care rămân impresionați de frumusețea sculpturilor în lemn și de măreția construcției. Cel care s-a ocupat de construcție a fost meșterul Ioan Știopei din Bârsana.

Zilele de sărbătoare sunt prilej de voie bună aici la Săpânța. Să te tot ții de dans și petrecere, cu horinca lângă tine. Aici mai puteți vizita, pe lângă Cimitirul Vesel și Mănăstirea Peri, Păstrăvăria Săpânța din apropierea campingului de căsuțe de lemn.  

Atelierele meștegurărești vă vor iniția în tainele artelor cioplitului, țesutului, pictatului pe lemn sau pe sticlă.

Măiestria meșterilor populari, extraordinarele monumente și sculpturi, dar și frumusețea datinilor și tradițiilor, sunt doar câteva din motivele pentru care, Săpânța este inclus în itinerariul dumneavoastră turistic, în călătoria dumneavoastră de descoperire a României. 

La numărul 15, într-o superbă clădire în stil baroc din 1730, Muzeul de Etnografie al Maramureșului prezintă o varietate de exponate și are, alături de costume și lucruri de artizanat, frumoase porți sculptate și rame de ferestre, icoane pictate pe sticlă și animale împăiate. Expoziția cuprinde mai multe secții ce au la bază ocupațiile primare ale locuitorilor zonei: vânătoarea, culesul din natură, pescuitul, vânătoarea de albine, plutăritul, lucrul la pădure și principalele ocupații agro-pastorale. La parte, expoziția cuprinde o colecție de icoane pictate pe sticlă și pe lemn, sculpturi în  lemn, dar și un punct de vânzare a poduselor de artizanat.

Astăzi, în spațiul unei fostei închisori, în orașul maramureșean este organizat un muzeu, care este cunoscut ca Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, și reprezintă poate cea mai bună încercare a românilor de a-și privi în față trecutul comunist. De altfel, Consiliul European, consideră Memorialul de la Sighet pe lista celor mai importante memoriale alături de cel de la Auschwitz.

Clădirea de la Sighet a fost construită în 1896 ca închisoare normală, primii deținuți politici fiind membri unui grup de studenți anti-sovietici. Localizarea a fost importantă pentru comuniști. Cea mai izolată parte a României, la mică distanță de ceea ce era atunci Uniunea Sovietică, Sighetu Marmației era considerat ideal.

Biserica de lemn din Bârsana, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se află pe Dealul Jbâr, însă nu trebuie confundată cu noua biserică de lemn din actualul ansamblu monahal Mănăstirea Bârsana, care se află la doar câțiva kilometri distanță. Biserica veche de aici a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO în anul 1999, alături de alte șapte biserici maramureșene. Monumentul este singurul, care inițial a fost biserică mănăstirească, transformată ulterior în biserică parohială, când a fost mutată pe amplasamentul actual.

Mănăstirea Bârsana pare să fi fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea de către Drăgoșești, voievozi ai Maramureșului, nepoți ai lui Dragoș Vodă, pe o proprietate a lor. Construită din lemn, biserica are în componența ei poarta specifică maramureșeană, construită în 1998, turnul cu clopotniță, biserica, altarul de vară, chiliile călugărilor, capela, casa maiștrilor, un atelier și un muzeu. Biserica cu hramul Soborul Sfinților Apostoli,  are o înălțime de 57 de metri.

Bârsana este foarte cunoscută, atât în țară cât și în afara ei, datorită unuia din meșterii populari de aici, bineînțeles îndeletnicit cu arta cioplirii lemnului.

Meșterul popular Ioan Bârsan, care-și are gospodăria și atelierul pentru cioplitul lemnului la casa  cu numărul 605, acolo unde a înființat de curând un Muzeu al Civilizației Populare, vă poate prezenta arta însușită de la tatăl său, Toader Bârsan.

Acesta realizează lucrări în lemn, de la monumentalele porți maramureșene, împodobite cu motive tradiționale, până la obiecte de uz casnic, precum lăzi de zestre, tăvi dintr-o singură bucată, cătuce , fuse, pecetare, linguri, lanțuri dintr-un singur lemn. În plus, meșterul bârsănean sculptează artistic statuete cu tematică religioasă. Materia primă o constituie lemnul de stejar, paltin, cireș, prun sau larice.

 

Muzeul Țărăncii Române, Dragomirești

Aici, a fost organizat un muzeu, dedicat femeii românce. Dacă a fost înființat la București un Muzeu, care-l omagia pe țăranul român, de ce nu s-ar face unul și pentru țăranca româncă.

În 2001 este inaugurat Muzeul, într-o veche casă tradițională, ridicată între 1720 – 1721, din lemn de molid, piatră și chirpici. Unic în țară, muzeul adună numeroase valori materiale, adevărate mărturii ale existenței noastre în aceste spații legendare.

Unul dintre cele mai importante obiective de interes turistic din Vișeu de Sus îl reprezintă Muzeul de etnografie. Începuturile acestuia se leagă de formarea primelor colecții de obiecte de etnografie și istorie, constituire care a avut loc în jurul anului 1970, la școlile generale și liceul din localitate, unde s-a organizat și un mic muzeu într-o sală de clasă.

La parterul clădirii este amenajată pe o suprafață de 40 mp, sala de istorie ce conține obiecte, ilustrații – documente, fotografii – dispuse în cinci vitrine și nouă panouri de sticlă. Aici puteți admira silexuri, fragmente ceramice din epoca metalelor și cea medievală, topoare și brățări de bronz.

Una dintre principalele atracții ale Vișeului, o constituie Mocănița de pe Valea Vaserului. Calea Ferată Forestieră de la Vișeu de Sus, este cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, pe care circulă locomotive cu aburi.

Linia ferată are un ecartament de 760 de mm, construită în 1932 după model austro-ungar, și duce într-o vale de o fermecătoare sălbăticie, de-a lungul Vaserului, peste poduri și prin tunele. 

Ridicat de sculptorul băimărean Vida Gheza pe o colină la marginea localității,  Monumentul din Moisei la prima vedere seamănă cu un templu dacic. De altfel, nu este departe de adevăr, artistul inspirându-se  din sanctuarul dacic de la Grădiștea. Pentru a ajunge acolo, sus, trebuie urcate 44 de trepte, acestea simbolizând anul în care s-a petrecut masacrul românilor. Odată ajunși acolo, veți da peste 12 figurine de piatră, 2 chipuri omenești și 10 măști tradiționale.

Zona Borșa este binecuvântată cu numeroase obiective naturale și antropice. Printre acestea amintim Rezervații precum cea din Pietrosu Rodnei. Aceasta este inclusă în patrimoniul UNESCO încă din 1980. Crestele Munților Rodnei constituie o eternă și fascinantă atracție, indiferent de anotimp. Cornul Nedeii-Ciungii Bălăsinei, este o altă arie protejată, situată extremitatea nord estică a Munților Mramureșului constituie de mult o rezervație cunoscută pentru protecția cocoșului de mesteacăn.

Rezervația Piatra Rea, cu o suprafață de 70 de ha, reprezintă o altă atracție turistică ce merită vizitată. Aici, în lunile iulie și august, pereții calcaroși sudici sunt ornați de catifelatele flori stelare ale florii-de-colț și tot aici puteți întâlni diafanele garofițe cu corole roz pal, zdrențuite, barba-ungurului, sau omagi. 

Bineînțeles, o așezare cu o vechime de veacuri și-a înrădăcinat de-a lungul timpului numeroase datini și obiceiuri. Dacă veți fi acolo în perioada lunii august, mai exact în cea de-a treia duminică a lunii, veți putea participa la Hora de la Prislop, prilej de petrecere și bucurie pentru localnici și nu numai. 

Săcel este una dintre localitățile unde se mai practică olăritul și unde există un centru de ceramică roșie nesmălțuită, care are o tradiție foarte veche, și în care sunt folosite și ornamente de origine dacă. Ceramica de Săcel reprezintă una dintre cele mai arhaice tipuri de ceramică tradițională din România.

Aici, îl puteți vedea pe ceramistul Tănase Burnar care face parte dintr-o familie care practică olăritul de mai bine se șase generații. El realizează vase, farfurii, căni, toate de culoarea naturală a argilei, ca urmare a faptului că sunt arse o singură dată în cuptor.

Meșterul Grigore Țulean, cioplitor în lemn, meserie pe care o practică de peste un deceniu, reprezintă o altă oprire. Acesta realizează miniaturi, icoane, porți de lemn, cruci de lemn de cireș, obiecte de uz gospodăresc – căuce, fuse, pecetare sau linguri, dar și jucării de lemn împodobite cu motive tradiționale: cruci, rozete, dinți de lup sau altele.

Nu puteți să nu vizitați și colecția lui Vasile Șușca, binecunoscutul confecționer, de măști tradiționale ilare, triste sau grotești. Acesta folosește ca materiale piei de capră și oaie, măștile fiind întrebuințate pentru sărbătorile laice sau religioase de Crăciun care au loc în satele maramureșene.

Peștera și Izbucul Izvorului Albastru al Izei, devine arie protejată, de interes național în anul 1977, când i se recunoaște unicitatea și frumusețea peisagistică.

Se întinde pe o suprafață de circa 100 de hectare, denumirea de Izvor Albastru fiindu-i dată, datorită culorii albastre-verzui a apei. Pereții stâncoși au pe alocuri înălțimi de 4 sau chiar 10 metri, conferind defileului un aspect de canion cu pereții foarte apropiați, zona aceasta fiind cunoscută ca Ulița de Piatră.